Palazzo Mincuzzi si staglia fiero e luminoso, testimone elegante di storie urbane tra le ombre della notte.
Come una perla rara incastonata nel cuore della città, ogni finestra brilla di promesse e ricordi, mentre la luna veglia sull’incanto senza tempo di questa architettura straordinaria.
Tag: Via Sparano
Barivecchia da via Sparano. Anche in pianta.
L’angolo più verde di via Sparano a Bari
Natale a Bari
Na stòria vècchie ddò vògghie chendà
E ttanda ggènde sop’av’a penzà.
Tand’ànne ndrète abbàssce a na grotte,
Sènza fenèste e la porta rotte,
M-Mènz’a na vacche e nu ciucciarìidde,
Nasscì na notte nu Bammenìidde.
Facève fridde, stève la nève,
Iìnd’a la grotte u ffuèche non stève,
La vacche e u ciùcce cu ffiàte lore,
O Bammenìidde dèvene calòre.
A la mbrevìse nu rusce rusce
(A la mbrevìse = All’improvviso)
De stèdde n-gìile, nu fuscia fusce
(n-gìile = in cielo)
De pegherèdde, ggènd’e pastùre
Pe scì a canòssce stu criatùre.
Na stèdda grosse strate seggnàve
La bbona nove u vìinde pertàve,
Scève gredànn’a ttotte la Tèrre:
«Vu sìte frate avàst’a ffà uèrre,
Stanòtte iè nnate u Redendòre
Pe ddange a ttutte pasce e amòre!»
Ma cudd’amòre ddò no nge stà cchiù,
Non u canòssce mò la gevendù,
S’accìde iòsce e lladre e sceppatùre (sceppatùre = scippatori)
Vonne n-galère sènz’avè pavùre;
Sta ggènde non gapìssce ca la Tèrre
Sparèssce ce s’appìcce n’àlda uèrre.
Peppino Santoro
(«La Gazzetta del Mezzogiorno», Bari, 16 dicembre 1984)